Gradinita. Inceputuri.

Sa va povestesc despre cum a inceput Tudor gradinita.
Tudor a fost crescut de mine in primii doi ani de viata, apoi de bunica materna pana la 3 ani si jumatate. Mama mea sta la casa. Astfel ca Tudor nu a prea  interactionat cu alti copii.
In parc Tudor nu stia intotdeauna cum sa se poarte cu copiii, uneori ii impingea sau le lua jucariile din mana, cu toate ca noi am incercat mereu sa vorbim frumos cu el, sa il linistim si sa ii explicam cum trebuie sa procedeze. Am vrut mereu ca acasa, in familie, sa se simta iubit si sa creasca intr-un mediu stabil si plin de dragoste.
Referitor la gradinita, am avut multe frici inca de la inceput: ca nu se va integra, ca nu isi va face prieteni, ca va plange dupa noi,ca nu va dormi sau nu va manca.
Dar a fost bine. In prima zi, cand cu inima cat un purice l-am dus la gradinita, nu a plans deloc. In urmatoarele saptamani a avut unele dimineti in care a plans, dar am stat cu el amandoi, cu rabdare si am asteptat sa se aline, sa-i treaca. Cred ca plangea mai mult pentru ca vedea alti copii plangand.
Tudor e un copil energic, unul dintre copii care scoate untul din doamnele educatoare si poate ii agita si pe ceilalti copii. Face sigur parte din nucleul de copii care fug navalnic prin clasa.Sau cel putin asa erau in primul an. Acum ii vad mai mari, mai maturi, mai linistiti, mai ascultatori. Au crescut, s-au schimbat mult. Sunt foarte atasati unul de altii.
A avut zile cand a stat pe "scaunul de pedeapsa" pentru ca stricase lucrarea altui copil, cand a fost scos pe hol pentru linistire sau cand a dormit pe scaun pentru ca nu-i lasa pe alti copii sa doama la pranz.Nu o sa uit niciodata ca la un moment dat a fost pedepsit impreuna cu "prietenii" sa stea in clasa, sa nu participe la o activitate cu clovni si pictat pe fata. Nu mare i-a fost mirarea doamnei educatoare cand i-a gasit pe cei pedepsiti in clasa, distrandu-se si alergand fericiti.
Zilele acelea au trecut de mult. Mai avem o luna si terminam gradinita. Acum Tudor are prieteni buni la gradinita, nu vrea sa plece cand mergem sa-l luam acasa (mai are activitati de terminat, desene de colorat etc), mananca tot si doarme la pranz fara probleme. Se imbraca singur chiar daca cu maieul pe dos si pantalonii cu fata in spate. Nu pleaca niciodata de la gradinita fara gustarea de la ora 4! Isi iubeste doamnele educatoare de care este atasat. Daca isi intalneste un coleg pe strada sau in supermarket e de-a dreptul fericit!
A dezvoltat in schimb mania de a fi primul, chiar daca asta inseamna sa calce in picioare alti colegi, sa tipe, sa faca lucrari la repezeala ca sa termine primul, sa mearga la baie doar ca sa se aseze primul la coada sau chiar sa imbranceasca vecinii pe scara blocului ca sa coboare el primul. Nu stiu daca mania asta are neaparat legatura cu gradinita, noi nu l-am incurajat niciodata in acest sens.
Singurele amintiri urate din primul an de gradinita au fost nenumarate boli contactate: raceli numeroase, bronsite, conjuctivita, stomatita....si tot ce se mai termina in "ita"! Primul an de gradinita s-a incheiat vertiginos cu o pneumonie.
Am scris acest text pentru proiectul Ralucai Lo referitor la inceputul gradinitei. Viata e pumoasa!
In rest toate bune, gradinita a fost experienta frumoasa pentru noi, de care ne vom aminti cu drag.